marți, 24 martie 2015

Comportamente specifice copilului de 6 – 7 ani[1]

Limbă şi comunicare
• foloseşte corect formule de salut;
• ştie să se prezinte şi să facă prezentări;
• ia parte la conversaţii despre subiecte cunoscute, exprimându-se coerent, în propoziţii complete;
• întreabă şi răspunde la întrebări;
• ştie să facă o invitaţie şi să răspundă la o invitaţie;
• întrebuinţează regulile unui dialog;
• utilizează calităţile expresive ale limbajului oral şi ale celui corporal în transmiterea unor idei şi sentimente;
• ascultă şi reacţionează adecvat la poveşti, poezii, alte tipuri de text (ghicitori, glume, informaţii) transmise fie prin citire sau povestire de către un adult, fie prin mijloace audio-vizuale (CD/ DVD etc.);
• compune propoziţii din două, trei sau mai multe cuvinte şi chiar fraze;
• ştie cum să se poarte cu o carte: cum să o deschidă, de unde începe, cum se întorc filele, să nu îndoaie foile, să nu o murdărească;
• solicită ajutorul adultului atunci când nu înţelege un mesaj;
• utilizează cuvinte noi în contexte adecvate;
• înţelege şi foloseşte corect repere temporale uzuale (acum, azi, ieri, dimineaţă, seară, prânz etc.);
• înţelege şi poate să spună că scrisul are semnificaţie: cuvintele scrise dintr-o carte ne spun o poveste, cele din ziare ne povestesc despre lucruri care se petrec în lume, cuvintele din revistele sportive ne vorbesc despre sportivi etc.;
• îşi recunoaşte numele propriu oriunde îl întâlneşte şi, eventual, îl scrie cu majuscule;
• leagă cuvântul oral de imagine şi de cuvântul scris alăturat (format din cel mult trei litere), înţelegând că acestea sunt nume ale obiectelor, fenomenelor sau persoanelor;
• recunoaşte („citeşte“) în viaţa zilnică şi în cadrul jocurilor de rol: indicatoarele pentru „staţie de autobuz“, „ieşire“, „intrare“, numele diferitelor instituţii: grădiniţă, spital, şcoală etc.;
• utilizează corect instrumentele de scris, respectând normele asociate cu actul scrierii;
• trasează semne grafice corect în ceea ce priveşte mărimea, spaţierea, direcţia de la stânga la dreapta, de sus în josul paginii, lăsând spaţiu pentru „alineat“;
• recunoaşte şi identifică după formă literele şi cifrele şi le denumeşte;
• leagă sunetul de litera de corespondenţă, cu ajutor sau din proprie iniţiativă;
• trasează peste modelul punctat al literei de tipar sau cifrei;
• ia parte la activităţile de joc, de învăţare în grup, sugerează ce este de făcut mai departe într-un joc, o activitate, continuând secvenţe de acţiuni

Ştiinţe
• alcătuieşte grupe de obiecte în limitele 1-10;
• realizează corespondenţa de unu la unu pentru a arăta că o grupă are mai multe sau mai puţine obiecte decât o alta;
• numără crescător în limitele 1-10;
• recunoaşte şi denumeşte cifre în intervalul 1-10;
• alcătuieşte şirul crescător 1-10, înţelegând „creşterea“ cu câte un element de la o „treaptă“ la alta;
• numeşte vecinul din dreapta sau din stânga unui număr (cifră) dat (de exemplu: pentru 3, să identifice pe 2 şi pe 4);
• descoperă care cifră lipseşte într-un şir dat;
• efectuează operaţii de adunare cu unul, două elemente, în limitele 1-10, prin manipulare de obiecte (de exemplu: 2 maşinuţe + 3 maşinuţe);
• înţelege semnificaţia adunării (atunci când o grupă sporeşte numeric prin adăugarea de noi elemente de acelaşi fel);
• descoperă şi comunică despre elementele componente ale lumii înconjurătoare;
• observă procese, exprimă idei şi formulează întrebări în legătură cu cele observate;
• caută informaţii suplimentare despre tema studiată, antrenând părinţii, educatoarea, alte surse de informare;
• aduce la grădiniţă/şcoală cărţi, enciclopedii, CD-uri cu filme documentare, antrenând colegii şi educatoarea/învăţătoarea la discuţii;
• denumeşte/ identifică elemente locale (obiective socio-culturale, economice, istorice, religioase, de interculturalitate etc.);
• analizează/ compară diferenţele de cultură, tradiţii, specific, limbă dintre naţionalităţi, popoare, rase;
• vorbeşte despre semnificaţia unor evenimente naţionale (tradiţionale, religioase, culturale, istorice);
• cunoaşte tipurile de activităţi zilnice desfăşurate în comunitatea în care trăieşte (sănătate, educaţie, transporturi, agricultură, meşteşuguri etc.);
• respectă regulile de igienă individuală şi colectivă;
• cunoaşte existenţa unor comportamente excesive care pot afecta sănătatea (consumul de alcool, tutun, cafea etc.);
• respectă regulile de convieţuire socială manifestând un comportament civilizat în relaţiile cu cei din jur (copii, adulţi).

Om şi societate
• se prezintă pe sine, se descrie;
• îşi prezintă membrii familiei, colegii, prietenii, vecinii;
• răspunde şi formulează întrebări referitoare la identitatea personală (familie, etnie, limba vorbită, cultura, caracteristicile fizice ale celorlalţi);
• interacţionează în mod egal cu toţi copiii din comunitate, indiferent de gen, limba vorbită, etnie sau performanţe (copii cu CES);
• cunoaşte şi aplică reguli privind protecţia vieţii proprii şi a celor din jur (utilizarea gazelor în bucătărie, a prizelor, a instalaţiilor sanitare, a aparatelor electro-casnice etc., precum şi interacţiunea cu persoane necunoscute);
• cunoaşte şi foloseşte (numai în caz de nevoie!) numărul de urgenţă 112;
• învaţă să aştepte într-o situaţie dată; acceptă şi oferă sprijin;
• respectă normele de convieţuire socială şi îşi evaluează comportamentul în raport cu aceste norme;
• conştientizează consecinţele pozitive şi negative ale actelor sale de comportament asupra sa şi asupra celorlalţi;
• acceptă diversitatea de opinii şi atitudini;
• are autonomie în activitatea zilnică; se autoserveşte în situaţii simple care impun acest lucru (masă, spălător, dormitor, activităţi);
• cunoaşte materialele de lucru specifice activităţilor practice şi verbalizează acţiunile specifice întreprinse, folosind un limbaj adecvat;
• execută lucrări practice din materiale diferite, combinându-le între ele;
• ştie să facă o invitaţie, să răspundă la o invitaţie şi să se comporte civilizat într-o vizită;
• manifestă simpatie faţă de cei din jur (oameni şi animale).

Estetic şi creativ
• diferenţiază sunetul vorbit de cel cântat şi sunete produse de diferite obiecte sonore;
• diferenţiază şi reproduce sunete de intensităţi contrastante: tare–încet;
• cântă în colectiv, în grupuri mici şi individual împreună cu sau acompaniaţi de cadrul didactic;
• acompaniază cântecele cunoscute cu mişcări corporale, obiecte sonore sau jucării muzicale (tobă, clopoţel, tamburină etc.);
• ascultă cu plăcere fragmente din creaţii muzicale naţionale şi universale, corespunzătoare vârstei şi preocupărilor sale;
• cunoaşte materialele de lucru specifice activităţilor artistico-plastice;
• utilizează corect instrumentele de lucru (creion, pensulă, carioca, cretă, ceracolor etc.) în exprimarea liberă a gestului grafic;
• execută trasee utilizând diferite instrumente de lucru şi diferite suporturi (hârtie, carton, sticlă, lemn);
• colorează diferite imagini, respectând conturul acestora;
• redă prin desen obiecte sau personaje reale ori imaginare;
• aplică, pe suprafeţe date sau libere, culoarea (cu pensula, buretele, degetul, palma, ghemotocul de hârtie, ghemul de aţă, ţesături rare, ştampila, peria, tubul);
• obţine efecte plastice prin combinarea culorilor sau prin alte tehnici (fuzionare, presare, suprapunere, decolorare, stropire, plierea hârtiei);
• realizează compoziţii plastice, cu teme date sau la liberă alegere, prin prelucrarea formelor spontane (punct, adăugarea unor linii sau puncte) prin intermediul cărora îşi exprimă sentimente şi emoţii trăite;
• modelează diferite materiale prin: mişcare translatorie a palmelor faţă de planşetă, împreunarea capetelor prin lipire, adâncire, apăsare, mişcare circulară, aplatizare;
• elaborează creaţii individuale şi colective cu şi fără temă dată;
• descoperă semnificaţia lucrărilor proprii sau ale altora prin analiza formelor, liniilor, culorilor etc.;
• propune posibilităţi de valorificare a lucrărilor (expoziţii, aniversari, decorări, concursuri, tombole);
• priveşte cu interes şi uneori chiar recunoaşte opere de artă naţionale şi universale, corespunzătoare vârstei şi preocupărilor.

Psihomotric
• cunoaşte şi foloseşte echipamentul specific la activităţile de educaţie fizică;
• respectă regulile de igienă individuală şi colectivă;
• cunoaşte schema corporală;
• răspunde motric la o comandă dată;
• execută corect mişcările diferitelor segmente ale corpului;
• se raportează la un reper dat;
• joacă (utilizând corect mişcările şi regulile) jocuri de mişcare pentru copii, adecvate temei studiate.

Un astfel de profil al (pre)şcolarului nu poate fi format doar de-a lungul grupei mari/ clasei pregătitoare. Este adevărat că în grădiniţă şi în şcoală se desfăşoară un ansamblu de acţiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv, în scopul atingerii finalităţilor prevăzute în curriculum, dar procesul trebuie gândit continuu şi susţinut şi în familie.








[1] Bibliografie: Modulul „Gata pentru şcoală” - Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii

Un comentariu:

  1. Cu cât cei trei parteneri ai procesului de predare – învăţare – evaluare (copii, părinţi, cadre didactice) îşi coordonează eforturile, cu atât rezultatele vor fi mai aproape de nevoile şi dorinţele fiecărei părţi implicate.

    RăspundețiȘtergere