STEP BY STEP, ALTERNATIVĂ A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC

STEP BY STEP, ALTERNATIVĂ A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC

            „Nimic nu-i mai frumos, mai nobil decât meseria de profesor sau învăţător, de grădinar de suflete umane, de călăuză a celor mai curate, mai pline de energie şi de căldură suflete umane.” (Dumitru Almaş)

            Şi tu, şi eu şi mulţi alţii suntem produsul unui învăţământ tradiţional. Dacă a fost bun sau rău, dacă ne-a avantajat ori nu, l-am acceptat fără să crâcnim şi-am ars ca făcliile, căutând să ne luminăm cărările destinului încărcându-ne minţile şi sufletul cu tot ceea ce ni s-a părut mai bun şi mai util. Chiar şi atunci când am fost forţaţi să „mestecăm în linişte” lucruri greu „digerabile” dacă am avut şansa de a avea alături de noi un bun pedagog, am reuşit să depăşim momentul fără a simţi durerea.

În 1994, când în România a fost demarat programul „Step by Step” continuam să-mi fac meseria în mod tradiţional, fără a mă gândi o clipă că într- o zi voi trece la un al sistem. Am acceptat acest lucru ca pe o provocare, dornică de-a îmbrăţişa o tehnică nouă, de a schimba ceva în cariera mea de dascăl, de a fi mai aproape de elevii mei. Nimic nu mi se pare mai interesant şi mai folositor în activitatea mea de învăţător ca strânsa legătură pe care o pot stabili cu elevii mei. După primul curs de perfecţionare asta am înţeles cel mai bine: că pot lucra umăr la umăr cu elevul meu, că mi-l pot face partener de încredere, că pot  dărâma acele bariere care îngreunau progresul, că pot topi pereţii de gheaţă existenţi între cele două echipe – educator şi elev –, aducând mai multă iubire şi având grijă să-i menţin aprinsă flacăra.

Am o oarecare vechime, dacă afirm că sunt la a doua generaţie de step. Trebuie să amintesc că nu a fost deloc uşor, dar rezultatele obţinute de-a lungul celor patru ani m-au motivat să-mi continui munca în acelaşi sistem. Alături de elevii mei am înţeles mai bine că învăţarea se poate realiza foarte uşor prin descoperire individuală, acceptându-le şi încurajându-le moduri personale de a înainta în formarea deprinderilor şi în cunoaştere. Alternativa „Step by Step” nu pune piedici şi blocaje în receptarea cunoştinţelor, ci îl încurajează pe elev ”să înveţe a învăţa” şi a înţelege. „Umăr la umăr” alături de învăţător, elevul  a reuşit să parcurgă aceeaşi materie ca cel de la tradiţional, având însă mai multă deschidere, mai mult curaj, mai multă dezinvoltură şi iniţitivă. Îmbinarea jocului cu educaţia fizică şi cu libertatea de a lucra în ritm propriu nu duc la suprasolicitarea copilului aşa cum s-ar crede. Toate achiziţiile sunt exersate în centrele de activitate sub diferite forme, încât temele pentru acasă lipsesc cu desăvârşire, fără a îngrădi dorinţa vreunuia de a lucra suplimentar dacă doreşte. „Plimbarea” aceea pe la centre nu este o joacă aşa cum au numit-o adesea necunoscătorii. E uşor a blama un sistem de care nu ai cunoştinţă, dar dificil să intri în competiţie. În step, nu elevii sunt cei care trebuie să intre în competiţii, ci dascălii lor; iar aceasta trebuie înţeleasă în sens constructiv: alternativa Step nu distruge învăţământul românesc, ci încearcă să facă din elevii săi oameni cu orizonturi largi, oameni care vor şti să lucreze în echipe şi să obţină profituri de invidiat.

A nu avea un catalog pe care să-l încarci cu note, care cel mai des reflectă ceea ce nu ştie elevul decăt ceea ce ştie, nu înseamnă că evaluarea nu are substanţă. Din contră, toate însemnările pe care cei doi învăţători le fac în dreptul fiecărui elev, mapa cu lucrările realizate în timp, datate şi comentate vor oglindi progresul acestuia faţă de el însuşi. Aşa va înţelege mult mai bine şi el şi părintele ce are de făcut în continuare.

Caietele finale, caietele de evaluare în care se face o inventariere a competenţelor ce sunt grupate pe arii curriculare şi discipline ţin loc de catalog, iar părintele va înţelege bine care este situaţia reală a copilului său. Fără a se face ierarhizări şi categorisiri, alternativa Step nu omoară dorinţa elevului de a şti cât mai multe; aceştia realizează singuri prin munca în echipă, mai ales, că fiecare este răspunzător de rezolvarea unei sarcini şi dacă el nu se achită în mod conştiincios, nu va fi pedepsit pentru nereuşită, ci va fi ajutat să înţeleagă mai bine pentru a progresa în timpul cel mai scurt. Prin activităţile realizate la clasă şi prin analiza lor, ei îşi vor dezvolta capacităţi de buni critici, fără a fi părtinitori. Prin modul în care se acţionează, vor şti că sunt apreciati pentru ceea ce au reuşit să facă până la un anumit punct. Nu există elev care prin munca lui să nu dea un produs de calitate.

S-a demonstrat nu o dată că alternativa Step facilitează învăţarea, iar activitatea este centrată pe elev. La orice centru ar fi, i se oferă posibilitatea de a-şi corecta singur greşelile după ce este atenţionat. Niciun învăţător nu se grăbeşte să înroşească foaia pe care a lucrat elevul, ci îl îndrumă spre corectare. Astfel el are şansa de a adăuga la dosarul său lucrări corecte sau aproape corecte ce îi aduc satisfacţii, dar şi reuşită, deoarece prin străduinţa de a se corecta, învaţă. Totul este în favoarea sa. În acest fel se realizează o mulţumire pe trei planuri: elevul, învăţătorul şi nu în ultimul rând, părintele se bucură de acelaşi rezultat.

Eliminând performanţele la care ar trebui să ajungă fiecare elev, după un an sau mai multi ani de studiu în cadrul alternativei Step, se poate afirma, fără a se exagera, că acesta ştie să pună întrebări pertinente, să formuleze răspunsuri precise şi corecte, că este în stare să dialogheze cu lejeritate ceea ce demonstrează că şcoala nu i-a dat şi nu i-a cerut doar informaţie. El termină ciclul primar având o deschidere formată spre o bună comunicare ceea ce-l conduce cu rapiditate spre progres, ori acest sistem tocmai acest lucru îşi doreşte să înfăptuiască.

Activitatea de învăţare în grup se defineşte ca o metodă în care sarcinile sunt executate de grupuri mici de elevi, grupuri care sunt autoconstituite şi care se autodirijează. Este folosită cu succes în cadrul Stepului, fără a neglija însă munca individuală, ci doar privind-o pe aceasta ca o componentă a muncii în echipă. Dacă la tradiţional elevii erau selectaţi în funcţie de capacităţile intelectuale, aici apar grupuri unde toţi elevii pot lucra împreună, urmând ca fiecare membru al grupului nu numai să-şi îmbunătăţească situaţia, dar şi să contribuie la creşterea performanţei grupului din care face parte.

De subliniat este că în organizarea şi desfăşurarea procesului instructiv- educativ se are în vedere realizarea sarcinilor de lucru, mobilizând resursele tuturor membrilor grupului. Aceasta nu se poate înfăptui dacă nu se ţine seama de relaţia existentă dintre învăţător şi elev, dar şi de diversitatea surselor de informare ce sunt la îndemâna elevului; ori în cadrul Stepului ele există cu prisosinţă. Grupurile pe care elevii le formează la începutul fiecarei zile pot fi omogene sau eterogene; dar, indiferent de formatul lor, ele au acelasi scop fundamental: stimularea învăţării prin cooperare. În primul caz elevii cooperează la acelaşi nivel, în al doilea caz cei buni îi pot ajuta pe cei care au un potenţial intelectual mai scăzut.

„Învăţarea în grup exersează capacitatea de decizie şi de iniţiativă, dă o notă mai personală muncii, dar şi o complementaritate mai mare aptitudinilor şi talentelor.” (Ioan Cerghit)

Indiferent de grupa din care face parte, elevul lucrează fie pentru a rezolva una şi aceeaşi problemă, fie explorează o temă nouă, iar rolul învăţătorului este de: animator, mediator şi evaluator. Toate rolurile sale au o importanţă covârşitoare. De calitatea activităţii lui depinde calitatea activităţii elevilor, iar rezultatele vor putea să aspire către performante!

„Cu cât învăţătorul va fi mai conştient de faptul că elevii îl privesc ca pe o fiinţă superioară, cu atât mai puternică va fi influenţa sa asupra copiilor, cu atât mai multă bucurie va aduce fiecare lauda sa, cu atât mai adânc va pătrunde în inima copiilor fiecare mustrare a sa, şi deci întreaga operă a educaţiei va fi incomparabil mai rodnică.( N.A.Dobroliubov)

Alternativa Step, deşi este încă la început de drum trebuie să se impună tocmai prin această cooperare, având la bază un adevărat parteneriat între şcoală şi familie. Să dăm copiilor noştri o fărâmă din preplinul inimii noastre de „grădinari de suflete umane”, iar peste vreme, fiecare dintre ei va fi o amintire printre anii noştri cărunţi.

…Şi cât de mult ne-am bucura dacă, măcar unii dintre ei, ar murmura din când în când:

I.Eşti flacără ce arde           II.  Eşti umbră şi culoare

  În suflet de copil,                   Eşti dor, dar şi suspin,

                Eşti ploaie ce s-abate             Eşti blânda-nvăţătoare 

                La rădăcini tiptil.                    Ce ne-a iubit din plin.

                                                    

                            III. Salut a ta venire

                                  În câmpul meu de flori,

                                  Vei fi prin amintire

                                   Mănunchi de calzi fiori.

Bibliografie:

Breban S.,Fulga M. Goncea E. Ruiu G. Metode interactive de grup Editura Arvers

 2002

Cerghit, Ioan Metode de învăţământ Editura Polirom  2006

Proverbe, cugetări, definiţii despre educaţie editura Albatros 1977