STEP BY STEP, ALTERNATIVĂ
A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC
„Nimic nu-i mai frumos, mai nobil
decât meseria de profesor sau învăţător, de grădinar de suflete umane, de
călăuză a celor mai curate, mai pline de energie şi de căldură suflete umane.”
(Dumitru Almaş)
Şi tu, şi eu şi mulţi alţii suntem
produsul unui învăţământ tradiţional. Dacă a fost bun sau rău, dacă ne-a
avantajat ori nu, l-am acceptat fără să crâcnim şi-am ars ca făcliile, căutând
să ne luminăm cărările destinului încărcându-ne minţile şi sufletul cu tot ceea
ce ni s-a părut mai bun şi mai util. Chiar şi atunci când am fost forţaţi să
„mestecăm în linişte” lucruri greu „digerabile” dacă am avut şansa de a avea
alături de noi un bun pedagog, am reuşit să depăşim momentul fără a simţi
durerea.
În 1994, când în România a fost demarat programul „Step by
Step” continuam să-mi fac meseria în mod tradiţional, fără a mă gândi o clipă
că într- o zi voi trece la un al sistem. Am acceptat acest lucru ca pe o provocare,
dornică de-a îmbrăţişa o tehnică nouă, de a schimba ceva în cariera mea de
dascăl, de a fi mai aproape de elevii mei. Nimic nu mi se pare mai interesant
şi mai folositor în activitatea mea de învăţător ca strânsa legătură pe care o
pot stabili cu elevii mei. După primul curs de perfecţionare asta am înţeles
cel mai bine: că pot lucra umăr la umăr cu elevul meu, că mi-l pot face
partener de încredere, că pot dărâma
acele bariere care îngreunau progresul, că pot topi pereţii de gheaţă existenţi
între cele două echipe – educator şi elev –, aducând mai multă iubire şi având
grijă să-i menţin aprinsă flacăra.
Am o oarecare vechime, dacă afirm că sunt la a doua
generaţie de step. Trebuie să amintesc că nu a fost deloc uşor, dar rezultatele
obţinute de-a lungul celor patru ani m-au motivat să-mi continui munca în
acelaşi sistem. Alături de elevii mei am înţeles mai bine că învăţarea se poate
realiza foarte uşor prin descoperire individuală, acceptându-le şi
încurajându-le moduri personale de a înainta în formarea deprinderilor şi în
cunoaştere. Alternativa „Step by Step” nu pune piedici şi blocaje în receptarea
cunoştinţelor, ci îl încurajează pe elev ”să înveţe a învăţa” şi a înţelege.
„Umăr la umăr” alături de învăţător, elevul
a reuşit să parcurgă aceeaşi materie ca cel de la tradiţional, având
însă mai multă deschidere, mai mult curaj, mai multă dezinvoltură şi iniţitivă.
Îmbinarea jocului cu educaţia fizică şi cu libertatea de a lucra în ritm
propriu nu duc la suprasolicitarea copilului aşa cum s-ar crede. Toate
achiziţiile sunt exersate în centrele de activitate sub diferite forme, încât
temele pentru acasă lipsesc cu desăvârşire, fără a îngrădi dorinţa vreunuia de
a lucra suplimentar dacă doreşte. „Plimbarea” aceea pe la centre nu este o
joacă aşa cum au numit-o adesea necunoscătorii. E uşor a blama un sistem de
care nu ai cunoştinţă, dar dificil să intri în competiţie. În step, nu elevii
sunt cei care trebuie să intre în competiţii, ci dascălii lor; iar aceasta
trebuie înţeleasă în sens constructiv: alternativa Step nu distruge
învăţământul românesc, ci încearcă să facă din elevii săi oameni cu orizonturi
largi, oameni care vor şti să lucreze în echipe şi să obţină profituri de
invidiat.
A nu avea un catalog pe care să-l încarci cu note, care cel
mai des reflectă ceea ce nu ştie elevul decăt ceea ce ştie, nu înseamnă că
evaluarea nu are substanţă. Din contră, toate însemnările pe care cei doi
învăţători le fac în dreptul fiecărui elev, mapa cu lucrările realizate în
timp, datate şi comentate vor oglindi progresul acestuia faţă de el însuşi. Aşa
va înţelege mult mai bine şi el şi părintele ce are de făcut în continuare.
Caietele finale, caietele de evaluare în care se face o
inventariere a competenţelor ce sunt grupate pe arii curriculare şi discipline
ţin loc de catalog, iar părintele va înţelege bine care este situaţia reală a
copilului său. Fără a se face ierarhizări şi categorisiri, alternativa Step nu
omoară dorinţa elevului de a şti cât mai multe; aceştia realizează singuri prin
munca în echipă, mai ales, că fiecare este răspunzător de rezolvarea unei
sarcini şi dacă el nu se achită în mod conştiincios, nu va fi pedepsit pentru
nereuşită, ci va fi ajutat să înţeleagă mai bine pentru a progresa în timpul
cel mai scurt. Prin activităţile realizate la clasă şi prin analiza lor, ei îşi
vor dezvolta capacităţi de buni critici, fără a fi părtinitori. Prin modul în
care se acţionează, vor şti că sunt apreciati pentru ceea ce au reuşit să facă
până la un anumit punct. Nu există elev care prin munca lui să nu dea un produs
de calitate.
S-a demonstrat nu o dată că alternativa Step facilitează
învăţarea, iar activitatea este centrată pe elev. La orice centru ar fi, i se
oferă posibilitatea de a-şi corecta singur greşelile după ce este atenţionat.
Niciun învăţător nu se grăbeşte să înroşească foaia pe care a lucrat elevul, ci
îl îndrumă spre corectare. Astfel el are şansa de a adăuga la dosarul său
lucrări corecte sau aproape corecte ce îi aduc satisfacţii, dar şi reuşită,
deoarece prin străduinţa de a se corecta, învaţă. Totul este în favoarea sa. În
acest fel se realizează o mulţumire pe trei planuri: elevul, învăţătorul şi nu
în ultimul rând, părintele se bucură de acelaşi rezultat.
Eliminând performanţele la care ar trebui să ajungă fiecare
elev, după un an sau mai multi ani de studiu în cadrul alternativei Step, se
poate afirma, fără a se exagera, că acesta ştie să pună întrebări pertinente,
să formuleze răspunsuri precise şi corecte, că este în stare să dialogheze cu
lejeritate ceea ce demonstrează că şcoala nu i-a dat şi nu i-a cerut doar
informaţie. El termină ciclul primar având o deschidere formată spre o bună
comunicare ceea ce-l conduce cu rapiditate spre progres, ori acest sistem
tocmai acest lucru îşi doreşte să înfăptuiască.
Activitatea de învăţare în grup se defineşte ca o metodă în
care sarcinile sunt executate de grupuri mici de elevi, grupuri care sunt
autoconstituite şi care se autodirijează. Este folosită cu succes în cadrul
Stepului, fără a neglija însă munca individuală, ci doar privind-o pe aceasta
ca o componentă a muncii în echipă. Dacă la tradiţional elevii erau selectaţi
în funcţie de capacităţile intelectuale, aici apar grupuri unde toţi elevii pot
lucra împreună, urmând ca fiecare membru al grupului nu numai să-şi îmbunătăţească
situaţia, dar şi să contribuie la creşterea performanţei grupului din care face
parte.
De subliniat este că în organizarea şi desfăşurarea
procesului instructiv- educativ se are în vedere realizarea sarcinilor de
lucru, mobilizând resursele tuturor membrilor grupului. Aceasta nu se poate
înfăptui dacă nu se ţine seama de relaţia existentă dintre învăţător şi elev,
dar şi de diversitatea surselor de informare ce sunt la îndemâna elevului; ori
în cadrul Stepului ele există cu prisosinţă. Grupurile pe care elevii le
formează la începutul fiecarei zile pot fi omogene sau eterogene; dar,
indiferent de formatul lor, ele au acelasi scop fundamental: stimularea
învăţării prin cooperare. În primul caz elevii cooperează la acelaşi nivel, în
al doilea caz cei buni îi pot ajuta pe cei care au un potenţial intelectual mai
scăzut.
„Învăţarea în grup exersează capacitatea de decizie şi de
iniţiativă, dă o notă mai personală muncii, dar şi o complementaritate mai mare
aptitudinilor şi talentelor.” (Ioan Cerghit)
Indiferent de grupa din care face parte, elevul lucrează
fie pentru a rezolva una şi aceeaşi problemă, fie explorează o temă nouă, iar
rolul învăţătorului este de: animator, mediator şi evaluator. Toate rolurile
sale au o importanţă covârşitoare. De calitatea activităţii lui depinde
calitatea activităţii elevilor, iar rezultatele vor putea să aspire către
performante!
„Cu cât învăţătorul va fi mai conştient de faptul că elevii
îl privesc ca pe o fiinţă superioară, cu atât mai puternică va fi influenţa sa
asupra copiilor, cu atât mai multă bucurie va aduce fiecare lauda sa, cu atât
mai adânc va pătrunde în inima copiilor fiecare mustrare a sa, şi deci întreaga
operă a educaţiei va fi incomparabil mai rodnică.( N.A.Dobroliubov)
Alternativa Step, deşi este încă la început de drum trebuie
să se impună tocmai prin această cooperare, având la bază un adevărat
parteneriat între şcoală şi familie. Să dăm copiilor noştri o fărâmă din
preplinul inimii noastre de „grădinari de suflete umane”, iar peste vreme,
fiecare dintre ei va fi o amintire printre anii noştri cărunţi.
…Şi cât de mult ne-am bucura dacă, măcar unii dintre ei, ar
murmura din când în când:
I.Eşti flacără ce arde II. Eşti umbră şi culoare
În suflet de copil, Eşti dor, dar şi suspin,
Eşti
ploaie ce s-abate Eşti blânda-nvăţătoare
La
rădăcini tiptil. Ce
ne-a iubit din plin.
III. Salut a ta venire
În câmpul meu
de flori,
Vei fi prin
amintire
Mănunchi de
calzi fiori.
Bibliografie:
Breban S.,Fulga M. Goncea E. Ruiu G. Metode interactive de
grup Editura Arvers
2002
Cerghit, Ioan Metode de învăţământ Editura Polirom 2006
Proverbe, cugetări, definiţii despre educaţie editura
Albatros 1977
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu